Deși OUG 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță a fost adoptată inițial ca o soluție de moment pentru sprijinirea angajatului și angajatorului ca urmare a crizei financiare din 2008, prevederile acestui act normativ au revenit în atenția publică în perioada vacanțelor și în contextul evenimentelor globale actuale, care au avut efecte negative directe asupra întreprinderilor mici și mijlocii din România.
În schimbul reglementării acestui beneficiu acordat angajatului, statul român a renunțat la obligațiile fiscale care îi reveneau angajatorului, cu excepția impozitului pe profit. Scopul principal este acela de a reține cât mai mulți bani în circuitul intern, voucherele de vacanță putând fi utilizate exclusiv pe teritoriul României, cu consecințe benefice asupra mediului de afaceri. Aplicarea dispozițiilor privind acordarea voucherelor de vacanță nu reprezintă o obligație, însă multe companii au adoptat această reglementare, atrase de bonificațiile fiscale.
În timp ce unii angajatori au adoptat acest mecanism de fidelizare a angajaților, de încurajare a relațiilor de muncă bazate pe încredere dintre angajat și angajator, de încurajare a recuperării capacității de muncă, de creștere a productivității muncii salariatului și de motivare a acestuia pentru a-și menține calitatea de salariat în respectiva companie, acest mecanism poate ajuta, de asemenea, companiile să rămână competitive pe piața forței de muncă, permițându-le să ofere aceste beneficii suplimentare ca parte a ofertelor de recrutare.
Voucherele de vacanță pot fi acordate de angajatori în urma negocierilor și a consultărilor purtate cu reprezentanții angajaților, iar rezultatul este prevăzut fie în contractele colective de muncă, fie în regulamentele interne ale companiilor, după caz. Printre prevederile importante care fac obiectul negocierilor dintre angajator și reprezentanții salariaților sunt cele privind categoriile de beneficiari și cuantumul valoric al unui voucher, care poate ajunge până la nivelul maxim echivalent a șase salarii de bază minime brute pe țară, în decursul unui an fiscal.
Totodată, având în vedere că beneficiul extrasalarial este rezultatul negocierii și consultării la nivel colectiv, excluderea unui angajat care face parte din categoria beneficiarilor contravine dispozițiilor privind egalitatea de tratament, prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dacă nu sunt invocate motive obiective și temeinic justificate în mod corespunzător pentru refuzul angajatorului de a acorda un voucher de vacanță.
Cu titlu de exemplu, în cazul suspendării contractului individual de muncă din cauze neimputabile angajatului, precum și în situația în care acesta a beneficiat de mai multe concedii medicale în decursul unui an, angajatul nu îi poate fi exclus de la acordarea voucherelor de vacanțe.
Salariatul beneficiază de vouchere de vacanță în cuantumul prevăzut de contractul colectiv de muncă sau de regulamentul intern, în condițiile legii, proporțional cu perioada lucrată într-un an calendaristic. Astfel, pentru salariat beneficiul extrasalarial reprezintă o creștere a veniturilor reale, iar pentru angajator reprezintă un avantaj fiscal major, banii folosiți pentru achiziționarea voucherelor de vacanță constituie cheltuieli ale companiei și sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.
În cazul încetării contractului individual de muncă, legea prevede că beneficiarul are obligația de a restitui angajatorului voucherul de vacanță acordat, iar în cazul în care un voucher a fost deja utilizat, salariatul este obligat la plata contravalorii acestuia către angajator. Prin urmare, dreptul extrasalarial nu se acordă și dar nici nu poate rămâne în beneficiul salariatului în lipsa unui contract individual de muncă încheiat între părți.
În timp ce în prezent contravaloarea voucherelor de vacanță este suportată în integralitate de către angajator, în viitor statul român intenționează să acorde aceste beneficii extrasalariale de la bugetul de stat, propunerea fiind aceea de a acorda din fonduri de stat aceeași sumă de care beneficiază bugetarii. Astfel că unii salariați din mediul privat ar urma să beneficieze de mai multe venituri extrasalariale. Rămâne de văzut care va fi politica fiscală în cazul companiilor exceptate de la plata impozitului din domenii precum IT, agricultură sau construcții, în condițiile în care valoarea voucherelor de vacanță reprezintă o scutire de la obligația de plată a impozitului pe venit până la limita legală de 1.450 de lei per salariat.
Sursa: Ordonanță de urgență nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă.